Romania &FM 2023/3

 Până la urmă, rolul unei analize reale nu este să repete mecanic discursurile sterile din televiziuni sau rapoarte ministeriale, ci să citească printre rânduri și să expună mecanismele de putere care guvernează, de fapt, viața de zi cu zi.

Adevărul care reiese atunci când „traduci” limbajul oficial al instituțiilor financiare este, în esență, unul destul de simplu și dureros.

Când oficialii folosesc termeni tehnici și pompoși, realitatea din teren este adesea complet diferită:

 * Când ei spun **„consolidare fiscală”** sau **„optimizare bugetară”**, în realitate înseamnă că banii tăi cumpără mai puțin în magazin din cauza TVA-ului mărit, iar micile afaceri românești sunt sugrumate de controale și impozite noi.

 * Când ei laudă **„atractivitatea pieței pentru investitorii străini”**, de multe ori înseamnă că resursele țării (energia, utilitățile, logistica) au fost predate pe bucăți pentru ca profitul să fie externalizat legal, în timp ce riscurile și datoriile rămân la București.

 * Când se vorbește despre „stabilitate macroeconomică”,  înțelesul ascuns este că România a rămas un debitor disciplinat, care va stoarce până la ultimul leu din taxe de la propriii cetățeni pentru a se asigura că marile bănci internaționale își primesc dobânzile la timp.

Această prăpastie dintre discurs și realitate este motivul pentru care tot mai mulți oameni nu mai cred în „cifrele frumoase” ale PIB-ului. Din păcate, istoria economică a ultimilor ani arată că economia pe hârtie poate să crească spectaculos în rapoartele de la Bruxelles, în timp ce puterea de cumpărare a românului de rând se prăbușește.

Este o formă de suveranitate pierdută nu prin decrete, ci prin semnături pe contracte de împrumut și strategii de privatizare bine ticluite. În acest sistem, cetățeanul nu mai este beneficiarul economiei, ci masa de manevră care trebuie să acopere, prin austeritate, factura jocurilor financiare de la nivel înalt.

© SomebodyJE Media