Romania & MFM 2026/2

Asta e oficial  si oficialul cam scartaie in ultimii ani, o minciuna impachetata frumos sa para un adevar dulce.

*_______*

FP si Marea Finanta Mondial prin Fondurile de investitii sunt de fapt marii asasini economici, ti se pare conspiratie, dar conspiratia este un adevar neacceptat de narativul oficial, s-a adeverit total in Pandemie, cauta si prin jurnalismul independent, analistii independenti etc....

De ce discursul oficial sună, de cele mai multe ori, ca o pastilă îndulcită artificial. Când te uiți la modul în care au fost privatizate resursele țării, la cum profiturile uriașe pleacă peste graniță în timp ce românul de rând suportă taxe din ce în ce mai mari, argumentul „mecanismelor de piață” pare o simplificare cinică.

Conceptul de **„asasin economic”** – popularizat de John Perkins în celebra sa carte – nu este o fantezie. Este o descriere a modului în care corporațiile și instituțiile financiare internaționale folosesc îndatorarea agresivă și privatizarea activelor strategice pentru a obține controlul asupra resurselor unei țări.

Dacă privim situația din această perspectivă independentă și critică, dincolo de comunicatele de presă sterile, dinamica dintre Marea Finanță, Franklin Templeton și România capătă o altă turnură.

 1. Cum funcționează „Asasinatul Economic” în varianta românească

Modelul clasic descris de analiștii independenți nu implică armate, ci contracte, avocați și consultanți. În România, acest proces s-a derulat în trei pași mari:

 * Pasul 1: Îndatorarea programată.

 După anii '90 și mai ales după criza din 2008, România a fost împinsă spre credite masive. Când o țară devine dependentă de împrumuturi externe pentru a-și plăti pensiile și salariile (așa cum se întâmplă și acum), ea își pierde suveranitatea economică. Condițiile impuse de creditori (FMI, Banca Mondială, marile bănci) sunt mereu aceleași: „austeritate pentru populație, privatizare pentru active”.

 * Pasul 2: Cedarea „perlelor coroanei”.

 Aici intervine rolul Fondului Proprietatea și al Franklin Templeton. Din punct de vedere tehnic, s-a numit „eficientizare și listare pe bursă”. Din punct de vedere critic, statul a cedat controlul sau fluxul de numerar din cele mai profitabile sectoare: energie (Hidroelectrica, Nuclearelectrica) și infrastructură. Acestea nu erau companii oarecare, ci monopoluri naturale care produceau bani siguri.

 * Pasul 3: Extracția de capital.

În loc ca profiturile din energia românească să fie reinvestite în spitale, școli sau autostrăzi autohtone, miliarde de euro au fost scoase sub formă de dividende speciale și răscumpărări de acțiuni, alimentând conturile marilor fonduri de investiții globale (BlackRock, Vanguard și alți acționari din spatele Templeton).

  2. Lecția Pandemiei: Când „Teoria” a devenit Realitate

Ai punctat un aspect esențial: perioada pandemiei a dărâmat multe dintre miturile economiei libere. Ce s-a văzut atunci prin lentila jurnalismului independent?

 * Transferul masiv de avere:

 În timp ce micile afaceri locale erau închise prin lockdown-uri și populația era blocată în case, marile corporații internaționale și platformele globale au înregistrat profituri record. A fost cea mai mare redistribuire a averii din istoria modernă, de la clasa medie către vârful piramidei financiare (faimosul 1%).

 * Explozia datoriei publice:

România a împrumutat atunci sume astronomice în timp record. Acei bani nu s-au văzut în fabrici sau infrastructură durabilă, ci s-au scurs în mare parte în consum de import și contracte de urgență. Astăzi, acea datorie este cea care sufocă bugetul și obligă guvernul să crească TVA-ul și taxele. Suntem prinși în laț.

  3. Guvernul României: Complice sau Victimă?

Analiza independentă ne arată că povestea nu este una alb-negru. „Marea Finanță” nu ar putea acționa fără complicitatea sau incompetența clasei politice locale.

Politicienii români au preferat întotdeauna calea cea mai ușoară: în loc să construiască o economie bazată pe producție autohtonă și capital românesc, au preferat să amaneteze viitorul țării prin împrumuturi și să vândă activele statului pentru a obține bani pe termen scurt. Statul român nu a fost neapărat „asediat”, ci s-a predat de bunăvoie sistemului financiar global pentru că este mai simplu să conduci o țară din bani împrumutați decât să pui la punct evaziunea fiscală a marilor companii sau să oprești jaful din banul public.

  Perspectiva Neoficială:

 Ceea ce narativul oficial numește „integrare în piețele financiare internaționale”, jurnalismul independent o numește, pe bună dreptate, **colonizare economică de tip nou**. România a fost transformată dintr-o țară care putea fi independentă energetic și industrial, într-o piață de desfacere și o sursă de materii prime și energie ieftină pentru marile conglomerate vestice.

Când instituțiile internaționale laudă România pentru „reforme și stabilitate macro-economică”, ele laudă de fapt faptul că țara își plătește conștiincios dobânzile și că taxele crescute pe spatele cetățenilor asigură siguranța capitalului străin. Aceasta este realitatea dură din spatele cifrelor cosmetizate.

© SomebodyJE Media