Razboiul care nu se vede

Războiul care nu se vede:

 România în spațiul conflictului hibrid

Amenințări informaționale, cyber și de influență

Context

Conflictele moderne nu se mai poartă doar pe câmpul de luptă. Războiul hibrid combină presiuni militare, informaționale, economice și cibernetice pentru a destabiliza statele fără confruntare directă.

România, ca stat de primă linie NATO și zonă strategică a Mării Negre, este un țintar atractiv pentru astfel de operațiuni.

Punctele-cheie

1. Atacuri informaționale

Dezinformare în mediul online și media tradițională

Manipulare a opiniei publice pentru a crea tensiuni interne

2. Vulnerabilități cyber

Rețele critice (energie, infrastructură, comunicații) expuse

Posibilitatea paralizării rapide a unor sisteme esențiale

3. Presiune politică și economică indirectă

Influențarea deciziilor politice prin presiune externă sau șantaj economic

Creșterea instabilității interne fără atac direct

4. Coordonarea cu NATO și SUA

Reziliența depinde de cooperarea regională și integrarea în sisteme aliate

Monitorizarea amenințărilor hibride este prioritate strategică

Concluzie strategică

Războiul hibrid nu se vede, dar efectele lui sunt concrete și periculoase.

România trebuie să construiască reziliență informațională și cibernetică, să investească în educația civică și media și să-și protejeze infrastructura critică.

Doar astfel poate rămâne un actor stabil pe flancul estic NATO și un aliat credibil pentru SUA.

📌 Acest articol face parte din seria „România între America și flancul estic NATO”, evidențiind provocările hibride ale securității moderne.

© SomebodyJE Media