Propaganda Due

  

Istoricul Propaganda Due (P2)

   Originile și înființarea

  Contextul inițial:

Propaganda Due a fost înființată inițial ca o lojă masonică legitimă în cadrul Marelui Orient al Italiei (Grande Oriente d'Italia) în anii 1877. Numele "Propaganda" vine de la tradiția masonică - nu în sensul negativ modern, ci în sensul de "propagare" a ideilor masonice.

  Refondarea și transformarea (1966-1970):

Logia a fost reactivată în 1966, dar transformarea ei în ceva complet diferit a început când **Licio Gelli** a preluat controlul în jurul anului 1970. Gelli, un fost fascist cu legături în serviciile secrete, a transformat P2 dintr-o lojă masonică obișnuită într-o organizație secretă cu scopuri politice.

   Cine a "inventat" P2 modernă - Licio Gelli

  Licio Gelli (1919-2015) este figura centrală:

- Veteran al Războiului Civil Spaniol (de partea fasciștilor)

- Colaborator cu regimul fascist italian și apoi, paradoxal, cu partizanii

- Agent de legătură cu serviciile secrete argentiniene și americane

- Vizionar al unui "Plan de Renaștere Democratică" - un program antidemocratic deghizat

Gelli avea o viziune clară: să creeze o rețea secretă de elită care să controleze Italia din umbră, înlocuind democrația parlamentară cu o formă de guvernare autoritară "eficientă".

  Cum funcționa P2

Structura organizațională:

1. Secreție extremă - Spre deosebire de masoneria tradițională, membrii P2 nu se cunoșteau între ei. Doar Gelli știa cine erau toți membrii.

2. Recrutare selectivă - Gelli recruta strategic persoane din poziții-cheie:

   - 44 de membri ai Parlamentului

   - 3 miniștri în funcție

   - 43 de generali și amirali

   - Șefi ai serviciilor secrete (SISMI, SISDE)

   - Prefecți de poliție

   - Magistrați și judecători

   - Bancheri și industriași

   - Jurnaliști influenți

   - Membri ai Vaticanului

3. Metoda de operare:

   - Gelli colecta dosare compromitatoare despre membri și adversari

   - Facilita afaceri și avansări în carieră pentru membri

   - Coordona acțiuni politice și economice

   - Influența mass-media prin jurnaliști membri

   - Manipula investigații judiciare

Finanțarea:

P2 era finanțată prin:

- Cotizații substanțiale ale membrilor

- Comisioane din afaceri facilitate

- Legături cu bănci (special Banco Ambrosiano)

- Posibile fonduri din servicii secrete străine (CIA, servicii sud-americane)

   De ce a fost înființată - Scopurile P2

   Contextul Războiului Rece:

Italia anilor '70 era în haos - terorism de stânga (Brigăzile Roșii) și de dreapta, instabilitate guvernamentală, Partidul Comunist în creștere. P2 s-a poziționat ca un "antidot" la aceste amenințări.

Scopurile declarate și reale:

1. Planul de Renaștere Democratică (1975) - un document secret descoperit la percheziție care prevedea:

   - Slăbirea Parlamentului și concentrarea puterii

   - Control asupra mass-media

   - Reorganizarea serviciilor secrete sub control politic

   - Reducerea rolului partidelor politice

   - Essentially, o transformare autoritară a statului italian

2. Anti-comunism - Împiedicarea Partidului Comunist Italian să ajungă la putere, chiar dacă prin mijloace antidemocratice

3. Interese personale și de grup:

   - Protejarea intereselor financiare ale membrilor

   - Crearea de monopoluri și avantaje economice

   - Evitarea investigațiilor judiciare

  Legăturile internaționale:

- Suspiciuni de legături cu CIA și strategia "Stay Behind" (Gladio)

- Relații cu dictaturi sud-americane (Argentina, Uruguay)

- Posibile legături cu Operațiunea Condor

- Trafic de arme internațional

   Scandalul și descoperirea (1981)

În martie 1981, procurorul Gian Carlo Caselli a efectuat percheziții la vila lui Gelli din Arezzo și la sediile companiilor sale. Au fost descoperite:

- Lista cu 962 de membri (probabil incompletă)

- Planul de Renaștere Democratică

- Documente compromitatoare despre politicieni

- Dovezi ale activităților ilegale

   Consecințele

- Guvernul Forlani a căzut

- Scandal național masiv

- Dizolvarea oficială a P2

- Gelli a fugit în America Latină (arestat ulterior, dar a scăpat din nou)

- Legăturile cu colapsul Banco Ambrosiano (1982)

- Moartea suspectă a bankerului Roberto Calvi ("bankerul lui Dumnezeu")

P2 rămâne un exemplu unic în istoria postbelică europeană de conspirație reală pentru subminarea unui stat democratic, nu doar o teorie a conspirației.

© SomebodyJE Media