Mearsheimer

 Mearsheimer

În interviuri şi discursuri recente, Mearsheimer susţine că responsabilitatea principală pentru conflictul din Ucraina o poartă Occidentul — mai exact extinderea NATO spre est, ceea ce, în opinia sa, a creat o „linie roșie” strategică pentru Russia. 

El susţine că, din cauza dezechilibrelor de forţe — superioritatea militară şi demografică a Rusiei comparativ cu Ucraina, plus dependenţa Kievului de sprijin occidental — rezultatul războiului va fi nefavorabil Ucrainei. 

Mearsheimer avertizează că prelungirea conflictului creşte riscul destabilizării pe întreg continentul European, iar retragerea treptată a SUA şi concentrarea lor strategică spre Asia vulnerabilizează securitatea europeană. 

Ca soluţie realistă, el pledează pentru un acord de pace care să recunoască cerinţele Rusiei: neutralitatea Ucrainei (fără aderare la NATO), renunţarea la rearmare ofensivă, și cedarea teritorială — deși Mearsheimer recunoaște că pentru Kiev această variantă este dificilă. 

✅ Unde are sens — şi ce merită luat în seamă

Din perspectivă realistă, Mearsheimer oferă un cadru logic: marile puteri acţionează pe baza percepţiei de securitate, nu idealism. Dacă un actor percepe o amenințare existenţială (așa cum Rusia a văzut extinderea NATO), o reacţie agresivă devine previzibilă. În lumea realpolitik‑ului, nu contează ce e „just”, ci ce e „posibil”. Astfel, afirmaţiile sale ajută să înțelegem conflictul ca o componentă a rivalităților între marile puteri, nu doar ca un război pentru valori sau teritoriu.

Mai important: Mearsheimer atrage atenția asupra consecinţelor geopolitice pe termen mediu şi lung — destabilizare în Europa, risc de război extins, creșterea influenței altor mari puteri (de ex. China), şi reconfigurarea arhitecturii de securitate globală. Pentru cine analizează geopolitică (cum e cazul tău, interesat de spațiul euro‑asiatic / Orientul Mijlociu), aceste avertismente sunt valoroase ca predicţii strategice — indiferent dacă eşti de acord cu el sau nu.

❓ Probleme, limitări şi raţiuni de scepticism

● Primul punct: Mearsheimer minimizează sau ignoră elementele interne ucrainene — identitatea națională, aspirațiile ca stat suveran, dorința de autonomie față de influenţa rusă. Din perspectiva dreptului popoarelor la autodeterminare, argumentul că Ucraina „nu ar trebui să decidă ce alianţe vrea” pare problematic.

● Al doilea: Analiza realistă, bazată pe calcul strategic şi echilibru de putere, presupune actorii decidenţi ca fiind raţionali şi consecvenți – ceva ce nu reflectă neapărat realitatea politică (istorică, ideologică, emoțională). Rusia, Ucraina, Statele Unite, NATO — toate au interese multiple, interne şi externe; conflictul are componente istorice și identitare, care nu se reduc la rezerve strategice.

În plus: predicțiile lui Mearsheimer pot funcționa ca auto‑împlinitoare — dacă Occidentul acţionează în baza previziunilor lui şi se retrage, asta poate agrava instabilitatea, dar decizia de retragere ar fi tot o alegere politică, nu o inevitabilitate geostrategică.

🧭 Ce reiese pentru tine — din perspectiva ta de analist geopolitic

Ținând cont că eşti interesat să publici analize geopolitice, geostrategice și contexte complexe (resurse, război electronic, securitate etc.), perspectiva lui Mearsheimer oferă un cadru util de interpretare — dar utilitatea reală vine dacă o combini cu:

analiza internă a ţărilor implicate (identitate, politică internă, economie, societate);

factori non‑strategici (istorie, resentimente, frică, ideologie, opinie publică);

evoluţii imprevizibile (tehnologie, decizii politice interne, reacții externe).